Scrisoarea de răspuns al lui Emil Racoviță din 9 iulie 1919, aduce refuzul venirii la Cluj, acestă alegere având următoarea motivație:

Sunt foarte flatat de oferta pe care binevoiți să mi-o faceți și întru totul conștient de importanța unei organizări cât mai bune cu putință a Universități din Cluj. Dar, tocmai pentru că îmi dau seama de această importanță, mă simt obligat, spre marele meu regret, să nu accept măgulitoarea dumneavoastră propunere. Profesia mea nu este de a fi (profesor); nu am ținut niciodată lecții de zoologie clasică pentru a pregăti elevi în vederea licenței sau a altor examene elementare. Specialitatea mea este dirijarea lucrărilor de cercetare, administrarea institutelor de istorie naturală și explorările oceanogeografice ori terestre. Astfel de funcții am îndeplinit până acum și acestea sunt specializările în care mă simt competent.

Sunt un om deja în vârstă; nu mai pot conta decât pe puțini ani de activitate științifică. Nu cred că, schimbîndu-mi acum specializarea, aș putea obține un rezultat mulțumitor, atât pentru Universitatea din Cluj cât și pentru desăvârșirea lucrărilor personale pe care le-am întreprins. Explorările mele m-au costat suferințe cronice, încât starea mea de sănătate lasă de dorit. Nu mă mai pot bizui pe energia și puterea de muncă necesare pentru a îndeplini rolul activ și militant pe care doriți să mi-l încredințați. Aceste fapte vă vor convinge că nu bunăvoința este aceea care îmi lipsește, ci forța și de asemenea, convingerea că aș putea ocupa în mod util postul de onoare pe care mi-l propuneți.

Consiliul Dirigent trimite o nouă scrisoare datată 1 septembrie 1919, reformulând invitația:

Comisiunea universitară a fost de părere să fie creată pentru dumneavoastră, la Facultatea de Științe din Cluj, catedra pe care o veți aprecia ca fiind cea mai convenabilă și în serviciul căreia nu veți avea obligații profesorale în sensul dat în mod obișnuit acestui cuvânt, ci doar acelea de îndrumător în cercetările științifice.

Scrisoarea lui Racoviță, datată 27 septembrie 1919, aduce de această dată un răspuns pozitiv, astfel că în noiembrie 1919, după consultări cu dr. Vaida-Voevod, președintele Consiliului de Miniștri al României Mari, ia naștere proiectul de creare al Institutului de Speologie. În sprijinul acestui demers se alătură   René Jeannel, din Franța, colaborator al savantului.