Profesorul Emil Racoviță

 

Emil G. Racoviță în anul 1921

Odată cu întregirea României, după Primul Război Mondial, în 1919, are loc reorganizarea învățământului superior românesc și așezarea pe baze înnoite a Universitații din Cluj. În acest context Consiliul Dirigent din Transilvania, preia sub autoritatea sa, în mod pașnic,  universitatea clujană.

La data de 27 iunie 1919, profesorul Sextil Pușcariu îi trimite următoarea scrisoare lui Emil Racoviță:

În urma refuzului profesorilor maghiari de a depune jurământul de credință, Consiliul Dirigent de la Sibiu a luat în stăpânire Universitatea din Cluj, cuprinzînd toate edifiicile, bibliotecile, laboratoarele si clinicile ei, majoritatea foarte bine organizate, și a hotărât să deschidă la Cluj, odată cu anul școlar 1919-1920, Universitatea românească din Transilvania.

Ne dăm seama că (românizarea) unei universități nu este ușoară în împrejurările actuale, mai ales atunci când această universitate, chiar dacă nu avea un mare renume, avea totuși o frumoasă tradiție și număra printre profesorii ei câțiva savanți de incontestabilă valoare. Dorința noastră este de a crea la Cluj nu numai un focar de știință, ci și de a depune de la bun început în lumină noua universitatea românească, cu ajutorul unora dintre savanții noștri cei mai merituoși, cunoscuți in străinătate ca stâlpi ai științei. Veți înțelege,deci, onorate coleg, de ce vin în calitate de comisar general, însărcinat de Consiliul Dirigent de la Sibiu cu reorganizarea Universitații din Cluj, să vă rog să acceptați catedra de zoologie a Universității din Cluj.

Știu că, în situația dumneavostră, a vă propune să vă stabiliți în Transilvania înseamnă a vă cere un sacrificiu; cu toate acestea, nu mă îndoiesc că rugămintea noastră nu poate să nu facă sa vibreze acea fibră din inima dumneavoastră care, în clipele deosebite pe care le trăim, ne impune ofranda oricărui sacrificiu pentru marea cauză a românismului. Aveți cu siguranță știință de existența la Cluj a Institutului lui Apáthy care, mai mult decât oricare alt institut al ex-universității maghiare, este cunoscut, pe bună dreptate, și în străinătate. Ca succesor al lui Apáthy, noi dorim să avem savant a cărui reputație s-o depășească chiar pe cea a predecesorului său și am vrea ca din acest frumos institut să iasă lucrări și mai meritorii decât în vremea ungurilor.

 

Scrisoarea de răspuns al lui Emil Racoviță din 9 iulie 1919, aduce refuzul venirii la Cluj, acestă alegere având următoarea motivație:

Sunt foarte flatat de oferta pe care binevoiți să mi-o faceți și întru totul conștient de importanța unei organizări cât mai bune cu putință a Universități din Cluj. Dar, tocmai pentru că îmi dau seama de această importanță, mă simt obligat, spre marele meu regret, să nu accept măgulitoarea dumneavoastră propunere. Profesia mea nu este de a fi (profesor); nu am ținut niciodată lecții de zoologie clasică pentru a pregăti elevi în vederea licenței sau a altor examene elementare. Specialitatea mea este dirijarea lucrărilor de cercetare, administrarea institutelor de istorie naturală și explorările oceanogeografice ori terestre. Astfel de funcții am îndeplinit până acum și acestea sunt specializările în care mă simt competent.

Sunt un om deja în vârstă; nu mai pot conta decât pe puțini ani de activitate științifică. Nu cred că, schimbîndu-mi acum specializarea, aș putea obține un rezultat mulțumitor, atât pentru Universitatea din Cluj cât și pentru desăvârșirea lucrărilor personale pe care le-am întreprins. Explorările mele m-au costat suferințe cronice, încât starea mea de sănătate lasă de dorit. Nu mă mai pot bizui pe energia și puterea de muncă necesare pentru a îndeplini rolul activ și militant pe care doriți să mi-l încredințați. Aceste fapte vă vor convinge că nu bunăvoința este aceea care îmi lipsește, ci forța și de asemenea, convingerea că aș putea ocupa în mod util postul de onoare pe care mi-l propuneți.

 

Consiliul Dirigent trimite o nouă scrisoare datată 1 septembrie 1919, reformulând invitația:

Comisiunea universitară a fost de părere să fie creată pentru dumneavoastră, la Facultatea de Științe din Cluj, catedra pe care o veți aprecia ca fiind cea mai convenabilă și în serviciul căreia nu veți avea obligații profesorale în sensul dat în mod obișnuit acestui cuvânt, ci doar acelea de îndrumător în cercetările științifice.

 

Scrisoarea lui Racoviță, datată 27 septembrie 1919, aduce de această dată un răspuns pozitiv, astfel că în noiembrie 1919, după consultări cu dr. Vaida-Voevod, președintele Consiliului de Miniștri al României Mari, ia naștere proiectul de creare al Institutului de Speologie. În sprijinul acestui demers se alătură   René Jeannel, din Franța, colaborator al savantului. 

Emil G. Racoviță în anul 1928

Alexandru Vaida Voievod unul dintre arhitecții Marii Uniri și un susținător al ideii de creare al Institutului de Speologie la Cluj

 

Corpul profesoral al Facultăţii de Ştiinţe din Cluj
(E. Racoviţă este al doilea din dreapta în rândul din faţă).

 

Plic, în format A3, cu corespondență adresată lui E. G. R. din partea Camerei Deputaților. Pentru a evita risipa, plicul a fost ulterior adaptat și utilizat de către E. G. R. pentru a stoca documente.

 

Demnități academice și politice deținute de Emil Racoviță

 

E. G. R. devine membru corespondent al Academiei Române încă din anul 1905 și membru titular din primul an al stabilirii sale la Cluj.

 

Între 1926-1929 este ales pentru trei mandate consecutive președinte al Academiei Române.

 

Între 1922-1926 a fost Senator în Parlamentul României, din partea Universității Clujene. În anul 1930 devine Rector al Universității din Cluj.

 

 

Vizita Regelui Carol al Doilea și a Reginei Maria din data de  20 octombrie 1930.  Regele este întâmpinat de Emil Racoviță în postura de Rector al Universității din Cluj, și care va ține un discurs în Aula Magna.   Regina Maria primește titlul de Doctor Honoris Causa al universității.

 

E. G. R. la parada militară dată în cinstea viziteI Altețelor Regale, în aceeași zi, după festivitatea ce a avut loc la Universitate

 

Realizările științifice și academice i-au adus  lui Emil G. Racoviță recunoașterea mondială, primind de-a lungul vieții numeroase distincții și titluri:

Cavaler al Ordinului Leopold II al Belgiei (1899),

Cavaler (1922) al Legiunii de Onoare franceze.

Comandor (1927) al Legiunii de Onoare franceze.

Steaua României (Ofiţer în 1899 şi 1922, Mare Ofiţer în 1928 şi Mare Cruce în 1942),

Bene Meriti (Clasa I în 1900), Coroana României (Mare Cruce în 1930),

Pentru Merit (Comandor în 1931),

Meritul Cultural pentru Ştiinţă teoretică şi practică (Cavaler în 1931, Ofiţer în 1934 şi Comandor în 1943),

Răsplata Muncii pentru 25 de ani în Serviciul Statului (1932),

Serviciul Credincios (Mare Ofiţer în 1939).

Create Your Own Website With Webador